China este a treia tara ca marime din lume, dupa Canada si Rusia. Aceasta e situata in partea de est a Asiei, fiind marginita la est de Oceanul Pacific. Beijing, este capitala Chinei si cel mai important centru comercial, cultural, politic si educational. Desi este unul dintre orasele antice ale Chinei, in prezent se afla in topul celor mai dezvoltate orase din lume, cu numeroase cladiri zgarie-nori si cu centre comerciale imense si aglomerate. Centrul orasului e dominat de acoperisurile galbene ale Orasului Interzis, cel mai bine pastrat palat imperial.
Simbolurile orasului sunt: Piata Tianamnem, cea mai mare piata centrala din lume, Templul Raiului, cel mai mare complex pentru sacrificii din lume, unde imparatul aducea anual sacrificii in prima luna a calendarului chinezesc si Opera din Beijing, cu o vechime de peste 200 de ani, foarte populara in sec XIX, in timpul dinastiei Qing, fiind cunoscuta ca una din cele mai mari sisteme teatrale din lume. La inceput reprezentatiile puteau fi urmarite doar de membrii familiei regale, insa cu timpul s-a permis si accesul publicului.
Nu trebuie uitat Zidul care Sopteste, unde un cuvant rostit cu buzele lipite de perete, pare ca aluneca pe zid si poate fi auzit de persoanele situate in partea opusa.
Shanghaiul este cel mai mare si mai dezvoltat oras al Chinei si pare a fi alcatuit din trei orase distincte: unul pur chinezesc, unul cu influente franceze iar altu cu influente britanice. Aici pot fi vizitate: Templul lui Budha, Orasul vechi, Gradina Yuyuan si cartierul financiar Pudong, unde se afla turnul de televiziune Oriental Pearl, care e al treilea cel mai inalt turn din lume si Turnul Jinmao, al treilea zgarie-nori ca marime din lume.
Shanghai, in traducere, la mare, e locul ideal pentru cumparaturi, mai ales datorita posibilitatii de targuire.
Cea mai cunoscuta strada pentru cumparaturi este Nanjing Lu si e aflata in centrul orasului. In afara de cateva magazine de firma celelate sunt magazine de duzina, unde se practica obiceiul targuitului.
In Piata Xiangyang, se gasesc de la haine pana la bijuterii si la jocuri pe calculator, majoritatea copiii ale marilor firme, la preturi scazute.
Hong Kong e o zona administrativa si una dintre cele mai moderne si vizitate metropole din Asia. Acesta e format din Insula Honk Kong, Kowloon si Noile Teritorii. Tibetul e un loc foarte cautat datorita renumelui sau sacru, accesibil de multe ori doar initiatilor. Cea mai importanta regiune a acestuia e Lhasa, unde palatele si manastirile seamana mai degraba cu niste fortarete decat a lacase de cult.
Locurile permise turistilor sunt: Palatul Potala, unde au trait intregi generatii de Dalai Lama, Manastirea Jo-Khang, cea mai veche din Tibet si Palatul de Vara a lui Dalai Lama situat in parcul Norbulingka, inconjurat de un zid inalt cu simboluri falice.
Cel mai mare simbol al Chinei il reprezinta Zidul Chinezesc, unul dintre cele mai grandioase constructii ale civilizatiei umane. Constructia acestuia a inceput in timpul dinastiei Ming, lungimea la care ajunge in zilele noastre fiind de 6700 de km. Marele Zid Chinezesc a fost inscris pe lista Patrimoniului Cultural Mondial inca din anul 1987.
Razboinicii de Teracota, reprezinta o armata alcatuita din mii de statui, de dimensiuni 1:1, fiecare cu trasaturi unice si cu stiluri de armuri diferite, in functie de gradul fiecaruia.
Muzeul Armatei de Teracota e localizat in Xi an, provincia Shanxi.
La doar 3 ore distanta de capitala provinciei Sichuan, se afla rezervatia naturala Wolong, cea mai mare rezervatie de ursi panda din China. Vizitatorii pot observa ursii panda in mediul lor natural, se pot juca cu ei si pot ajuta supraveghetorii sa ii hraneasca.
Tradiții și cultură
- din antichitate
Dragonul chinezesc Yin și Yang. După cum credeau chinezii, elementele naturii erau în armonie.
Istoria tradițională a Chinei începe cu epoca celor Cinci Suverani (Wu Ti) care au domnit, se pare, înaintea celor Trei Auguști (San Huang). Primii trei din cei Cinci Suverani, și anume Huang-ti, Ciuan-hiu și Kao-sin sunt citați în lucrările derivate din tradiția confuciană, lucrări cu caracter mai curând filozofic decât istoric. În cartea de istorie (Su king), atribuită lui Confucius, nu sunt menționați decât ultimii doi Suverani, Yao și Suen. Si-ma T'ien, care a scris prima mare complicare de istorie generală (memorii istorice) vorbește, în capitolul întâi, de cei Cinci Suverani, menționându-l pe Huang-ti ca prim Suveran. Într-o tradiție iconografică, probabil din epoca Han, rezultă că cei Trei Auguști ar fi domnit înaintea celor Cinci Suverani. Ei se numeau: Fu-hi, Niu-Kua și Sen-nong. Erudiții chinezi și-au propus să realizeze tabloul unei epoci fericite în care Suveranii și Auguștii, domnind înantea dinastiilor regale, erau dominați de Virtutea lor desăvârșită. Primii eroi din Su-King (cartea de istorie atribuită lui Confucius), Yao și Suen, apar implicați într-o poveste dramatică a Marilor Ape, în care întemeietorul primei dinastii regale, Yu cel Mare, are rolul principal. În alte povestiri din această carte apar unii Auguști (Niu-Kua și Ciu-jong) sau alți eroi. Povestea Apelor Revărsate reprezintă un mit referitor la organizarea lumii, fiind legat, uneori, de rituri agrare cu caracter șamaninst (religie animistă primitivă care considera că slujitorii cultului pot influența spiritele rele sau bune printr-un rit religios): făcând desene pe pământ, apa va țâșni și va curge în albia sa.
China traditionala
China (chineză tradițională: 中国; chineză simplificată: 中国 Hanyu PinYin: Zhōngguó) este o regiune culturală, o civilizație antică, și, în funcție de perspectivă, o entitate națională sau multinațională extinsă pe o suprafață mare în Asia de Est.
China are una dintre cele mai vechi civilizații din lume, compusă din state și culturi datând mai mult de șase milenii. Ea are cel mai vechi sistem de limbă scrisă utilizat în lume și este privit ca sursa a numeroase invenții. Istoric, cultura Chinei și-a extins sfera de influență peste Asia de Est prin religie, tradiții, precum și prin sisteme de scriere, fiind adoptate de diferite culturi învecinate, cum ar fi Japonia, Coreea și Vietnam. Primele dovezi ale prezenței umane în regiune au fost găsite într-o peșteră din Zhoukoudian și este unul din primele exemple de Homo erectus, acum cunoscut sub numele de Omul din Peking, estimat aproximativ că a trăit de la 300,000 la 550,000 de ani în urmă.
Republica Populară Chineză a fost proclamată la 1 octombrie 1949, după victoria militară a Partidului Comunist Chinez asupra Kuomintang-ului. Cu toate acestea, China în sine este cea mai veche civilizație existentă astăzi, are o istorie de peste 5000 de ani. Aceasta este acum o Republica Socialistă, reglementată de un singur partid care are un control asupra celor douăzeci și două de provincii, cinci regiuni autonome, patru municipalități și două regiuni administrative speciale (Hong Kong și Macau).
China este una dintre cele cinci membri permanenți de Securitate al ONU, precum și membru al Organizatiei pentru Cooperare din Shanghai. În prezent, "Regatul de Mojloc" este clasat pe locul al doilea ca mare economie prin calcul din PIB în paritatea puterii de cumpărare și a treia de către criteriul monetar. În mod oficial țară comunistă, Republica Populară Chineză a adoptat o economie socialistă de piață în cazul în care liberalismul economic și controlul politic autoritar intervin împreună într-o formulă specifică.
Limba Chineza
Limba chineza este vorbita de o cincime din populatia globului, adica de peste un miliard de vorbitori, pe teritoriul Chinei, in Singapore si in comunitatile chinezesti de pe tot globul. In prezent o asemenea comunitate se dezvolta cu repeziciune si in Romania.
Limba chineza este purtatoarea celei mai importante civilizatii din Extremul Orient, fiind timp de multe secole si limba de comunicare interstatala, administrativa si de cultura a mai multor tari din Asia de Sud-Est. In prezent este una dintre limbile oficiale si de lucru ale O.N.U. Limba chineza are nenumarate dialecte foarte diferite intre ele. Chineza standard actuala, nationala si oficiala, se bazeaza pe dialectul pei, cel mai raspandit (cel de nord sau mandarin) in varianta din capitala Beijing.
Gramatica limbii chineze este relativ simpla, relatiile gramaticale rezultand in special din ordinea cuvintelor, din sens si intonatie. In schimb fonetica (chineza este o limba tonala, sensul cuvantului depinde de tonul cu care este pronuntat) si scrierea este dificila. Scrierea chineza este singura scriere hieroglifica ramasa in uz pana in zilele noastre. In prezent scrierea este orizontala de la drepta la stanga. Caracterele latine se folosesc pentru transcrierea numelor propii straine, a termenilor tehnici, pentru indexare etc.
- Alfabetul "Hirigana" si "Katakana" ( Click pentru a mari imaginea )
Suprafata: 9.596.961 km2
Asezarea geografica: 18°30"-53° N, 73°-134° E
Populatia: 1.171.000.000 locuitori
Densitatea populatiei: 115 locuitori/km2
Capitala: Beijing 10.860.000 locuitori
Cel mai mare oras: Shanghai 12.670.000 locuitori
Limba oficiala: Mandarina bazata pe un dialect nordic, a devenit limba nationala. Alte dialecte sunt cantoneza si hakka
Produsul intern brut: 444.550 milioane dolari SUA
Produse importate: piese de masini, autovehicule, ingrasaminte, hartie, produse chimice, coloranti
Produse exportate: produse agricole, petrol, produse textile, minereuri, ceai, bunuri de consum
Moneda oficiala: yuan (1 yuan=100 jiao, 100 fen)
Forma de stat: republica independenta
Populatia
Republica Populara Chineza are o suprafata de 9.596.961 km2. Este natiunea cea mai numeroasa din lume, cu peste 1,17 miliarde de cetateni, aproape un sfert din totalul populatiei globului. Linia sa de coasta, marginita la Marea Galbena, Marea Chinei de Est si Marea Chinei de Sud, este lunga de circa 12.000 km. China are o granita de circa 21.000 km cu 14 alte tari: Coreea de Nord, Rusia, Mongolia, Kazahstan, Kirghistan, Tadjikistan, India, Nepal, Bhutan, Birmania, Laos si Vietnam. Alti vecini apropiati sunt sunt Hong Kong-ul fost britanic, care a fost inapoiat chinezilor in 1997, si Macao portughez. Din 1949, China a cerut in mod repetat returnarea insulei Taiwan, care este o entitate politica separata - desi atat chinezii de pe continent cat si guvernul nationalist al Taiwanului sunt de acord ca insula este a 23-a provincie a Chinei.
China este impartita in 23 de provincii, trei municipalitati sub jurisdictie guvernamentala si trei regiuni de granita autonome.In afara de Taiwan, lista completa este urmatoarea: Anhui (57,6 milioane locuitori), Beijing (10,94 milioane locuitori),, Fujian (30,79 milioane locuitori), Gansu (22,85 milioane locuitori), Guangdong (64,39 milioane), Regiunea Autonoma Guangxi Zhuang (43,24 milioane), Guizhou (33,15 milioane), Hainan (6,74 milioane), Hebei (62,20 milioane), Heilonghjiang (35,75 milioane), Henan (87,63 milioane), Hubei (55,12 milioane), Hunan (62,09 milioane), Jiangsu (68,44 milioane), Jiangxi (38,65 milioane), Jilin (25,09 milioane), Liaoning (39,90 milioane), Regiunea Autonoma Nei Monggol (21,84 milioane), Regiunea Autonoma Ningxia (4,80 milioane), Qinghai (4,54 milioane), Shaanxi (33,63 milioane), Shandong (85,70 milioane), Shanghai (13,40 milioane), Shanxi(29,42 milioane), Sichuan (108,97 milioane), Tianjin (9,09 milioane), Regiunea Autonoma Tibet (2,26 milioane), Regiunea Xinjiang Uygur (15,55 milioane), Yunnan (37,82 milioane), Zhejiang (42,02 milioane).
Caracteristici geografice
China are trei regiuni topografice principale ce se ridica in trepte (povarnisuri), de la depresiuni de-a lungul coastei de est pana la muntii inalti din vest. Nivelul cel mai inalt este Podisul Tibet (asa-numitul "Acoperis al lumii"), cu inaltimi medii de peste 4.000 m. Varful cel mai inalt din lume, varful Everest (8.848 m), se afla pe granita dintre China si Nepal. Nivelul intermediar, cu inaltimi intre 1.000 m si 2.000 m, ocupa regiunile de granita nordice ale Mongoliei Interioare si ale Xinjiang si se intinde spre sud-vest peste centrul tarii pana la provincia Yunnan. Nivelul cel mai scazut, sub 1.000 m, ocupa sectiunea estica si cea mai populata a tarii. Aceasta regiune include Campiile Chinei de Nord-Est si de Nord, care au o suprafata totala de aproximativ 700.000 km2. O mare parte a nordului Chinei se afla intr-o zona seismica si campiile joase sunt adesea inundate.
Clima
Estul Chinei are o clima temperata cu ploi musonice puternice in timpul verii. Conditiile umede de-a lungul coastei lasa loc spre interior stepelor semiaride si conditiilor de desert in nord si nord-vest. Sud-estul Chinei are o clima subtropicala cu ploi puternice de vara. Centrul si sud-vestul Chinei au o clima continentala cu veri calde si ierni reci si secetoase. O fasie de climat arid predomina in deserturi, iar conditiile subarctice caracterizeaza Tibetul si nordul Manciuriei.
Cantitatea anuala medie de precipitatii descreste pronuntat de la circa 2.000 mm de-a lungul coastei de sud-est la 750 mm in centrul Chinei la sud de Muntii Qinling. In nordul Chinei cantitatea de precipitatii este in general sub 500 mm, iar in unele parti ale deserturilor Taklimakam si Gobi se inregistreaza doar 100 mm. Temperaturile variaza, de asemenea, considerabil, din nord spre sud si de la vara la iarna. Temperaturile medii in ianuarie variaza intre 0°C la nord-vest de Raul Huang-Ho si 22°C de-a lungul coastei de sud. Temperaturile medii ale Chinei in iulie variaza de la o regiune la alta: bazinele si depresiunile din sud-est si nord-vest ating intre 24°C si 29°C; nord-estul este cald, cu temperaturi intre 16-24°C, in timp ce sud-estul este racoros (4-10°C).
Agricultura
Din suprafata totala a Chinei, 115 se cultiva si alte 43% sunt pasuni permanente. Agricultura si silvicultura contribuie cu peste 25% la Produsul Intern Brut (PIB). O mare parte a terenului agricol din China este irigata in Campia Chinei de Nord, in depresiunea Chang Jiang si in bazinul Sichuan. Terasarea pamantului este de asemenea o caracteristica a agriculturii chineze in zone deluroase; terasele servesc atat la contolul eroziunii solului, cat si la captarea ploilor musonului de vara pentru inundarea lanurilor de orez de pe dealuri. Doua recolte pe an, si in unele locuri trei, sunt obtinute pe terenurile irigate, acolo unde iernile sunt blande.
China este principalul producator de orez, grau, porumb, cartofi dulci, tutun si bumbac din lume. Pentru comert, cea mai importanta cultura este bumbacul.
Desi orezul este asociat cu zonele mai calde din centrul si sudul Chinei, acum el este cultivat in toate provinciile cu exceptia Qinghai-ului, datorita obtinerii unor hibrizi rezistenti la frig. S-au obtinut si soiuri noi de orez cu productie buna, producand de doua ori mai mult la hectar.
Septelul principal contine poci si gaini, pentru consumul local. Se crede ca in China exista peste 342.000.000 de porci si 1.100.000.000 de gaini; mai mult decat in orice alta tara a lumii.
Limba
Limba chineza are multe dialecte, mai importante fiind cantoneza, hakka, amoy, foochow, changsha, nanchang si wu. Vorbirea curenta, adesea numita in vest mandarina, este numita de chinezi putonghua si se bazeaza pe dialectul nordic vorbit in si in jurul capitalei Beijing. Guvernul comunist a promovat acest dialect inaintea tuturor celorlalte forme de chineza si acum este vorbit de aproape doua treimi din populatie. Un rezultat al acestui fapt este ca limba scrisa si cea vorbita sunt acum mai apropiate decat au fost vreodata. Vechiul tip de scriere ideografic a fost abandonat si acum este frecvent folosit un alfabet, mult simplificat, de numai 2000 de caractere. Dupa 1956 au inceput sa apara carti si ziare chinezesti in care caracterele erau tiparite orizontal de la stanga la dreapta, si nu vertical de la dreapta la stanga cum fusese inainte.
Pe langa mandarina, limbile din China se clasifica in trei mari familii lingvistice. Familia lingvistica ural-altaica include grupurile lingvistice turcice (kazah, kirghiz, uzbek, salar si uygur), mongolice (meng,tu, dongziang, baoyin si daghurs) si grupurile tungusice (manchu, evenki, orochon gold si xibe). Familia lingvistica mon-khmer din Asia de Sud-Est este reprezentata in provincia Yunnan de limbile wa (kawa), puland (palaung) si penglung. Familia lingvistica indo-europeana este reprezentata doar de vorbitorii de tondjika.
Resurse
China are cele mai mari rezerve de carbune din lume si carbunii asigura 80% din consumul de energie al tarii. Majoritatea carbunilor se gasesc in nordul tarii. Energia hidroelectrica potentiala este intre 500.000.000 si 1.000.000.000 kW, dar capacitatea instalata este de numai 26.000.000 kW. Sudul Chinei contine aproape 84% din resursele de hidroelectricitate ale tarii.
Productia de petrol brut a crescut vertiginos in 1960, cand s-a descoperit titei la Daqing, in provincia Heilungkiang. In 1983 s-au produs 106.070.000 de tone. Terenuri petrolifere marine s-au dezvoltat in Golful Bo Hai din Marea Galbena si de-a lungul platformei continentale spre sud pana in Vietnam. China este al patrulea mare producator de petrol din lume, cu rezerve recunoscute de petrol de peste 22 milioane de barili. Exista terenuri petrolifere importante din Campia Manciuriei, peste Campia Chinei de Nord, Sichuan, Qinghai si Gansu pana in Xinjiang. O alta fasie se intinde din nord spre sud, de-a lungul marilor de pe coasta, de la Bohai din Marea Galbena spre sud, de-a lungul platformei continentale pana in Marea Chinei de Sud.
China are o gama impresionanta de resurse minerale: printre ele se numara cele mai mari rezerve de stibiu si wolfram din lume. Stibiul provine in principal din provincia Hunan din sud-vest si China produce in mod curent aproape 20% din productia lumii. Rezervele de wolfram se gasesc in principal in provincile Jiangxi, Hunan si Guangdong si China produce aproximativ 15% din productia lumii. China are de asemenea, rezerve considerabile de bauxita, minereuri de fier, staniu, plumb, mangan, mercur, molibden, sare, fosfati, gips si magnezit.
Religia
Traditional, principalele religii chineze indigene erau budismul si taoismul, desi cea de-a doua este in fond mai mult o filozofie decat o religie. Majoritatea chinezilor practicau si confucianismul, un sistem de valori sociale si politice care pune accent pe venerarea stramosilor. Printre cele mai importante minoritati sunt circa 12.000.000 musulmani si 50.000.000 crestini (in principal romano-catolici)
Dupa 1949, sub conducerea guvernului comunist, religia a fost combatuta, desi libertatea de a crede intr-o religie era garantata prin Constitutia din 1954. In timpul Revolutiei culturale de la mijlocul anilor 1960, institutiile religioase au fost distruse, dar din 1978 guvernul a devenit mai tolerant fata de ceremoniile religioase. Totusi, exista un pericol continuu de tulburari etnice, in special intre budistii din Tibet si musulmanii din regiunea Xinjiang.
Industria
Dupa ce comunistii au ajuns in putere, in 1949, China a nationalizat toate industriile si a implementat o politica de industrializare rapida, condusa de stat, cu un accent deosebit pe dezvoltarea industriilor de otel legate de aparare. Din 1978, noile investitii s-au concentrat in industria textilelor si a bunurilor de consum de folosinta indelungata. Industria prelucratoare se gaseste in sapte regiuni principale. Nord-estul, cu complexul sau siderurgic imens din Anshan, este cea mai veche si mai industrializata regiune a Chinei. Baza sa diversificata de resurse intretine industriile de rafinare a petrolului, de minerit al carbunului, siderurgica, chimica si a lemnului. De la Beijing la Tianjin se gaseste un cordon industrial care produce carbune si produse ale acestuia, indeosebi fier si otel, piese de masini, produse chimice si textile. Multe industrii similare s-au dezvoltat aproape de Shanghai.
Regiunea centrala de sud contine industriile de prelucrare a alimentelor si a articolelor de artizanat. Spre nord, resursele de fier si carbune intretin un complex siderurgic la Wuhan precum si alte industrii.
Regiunea nord-vestica contine orasele Xian si Lanzhou, care se extind rapid. Regiunea sud-vestica este principalul producator de metale neferoase al Chinei si principalele sale centre industriale sunt la Chengdu si Chongqing.
Transportul
China are un sistem larg de cai navigabile interne - lungimea totala a canalelor depaseste 110.000 km. Acestea sunt concentrate in jurul si intre marile fluvii Yangtze (5.474 km), Huanghe (4.186 km) si Xihe (2.656 km). Totusi, raurile curg dinspre est spre vest si majoritatea canalelor servesc numai partea sudica a tarii.
Baza sistemului de transport al Chinei moderne o reprezinta reteaua sa de cai ferate; acum exista circa 53.187 km de cai ferate. Aproximativ 70% din cele construite dupa 1949 se gasesc in partile vestice si nord-vestice ale tarii.
Exista de peste 11 ori mai multi kilometri de drumuri in China decat in 1949. S-au construit multe drumuri principale noi pentru a deschide regiunile vestice periferice. Principalele drumuri nationale noi leaga regiunile Sichuan, Xinjiang si Qinghai cu Tibetul. Autostrada Karakoram, peste Muntii Himalaya de la Kashi la Islamabad (Pakistan), a fost deschisa in 1986. In total, in China exista 1.014.300 km de drumuri.
In 1992, rutele aeriene interne ale Chinei, pornind din Beijing si Shanghai, insumau 471.900 km. Exista zboruri internationale spre si dinspre Beijing, Shanghai, Xiamen si multe alte orase. Principalele porturi marine sunt Dalian, Tianjin, Qingdao, Shanghai, Guangzhou si Zhanjiang.
China ( harta )
Wallpapere ( Imagini ) china
.jpg)
.jpg)
.jpg)
- Din China
- Beijing
- Hong Kong
- Din Asia
- Coreea
- Japonia (Part 1 )
- Japonia (Part 2 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu